Probabil te întrebi, dragă cititor, de ce anume Leana, Mihai şi Nicolae şi nu Victoria, Cătălin şi Andrei sau altcumva.
În primul rînd, întotdeauna mi-au plăcut numele simple. Asta nu înseamnă că cei care au nume sofisticate trebuie să se supere aici.Nu, nu, din contra, luaţi-o ca pe un gen de invidie. Doar şi eu am un nume comun de tot. De mic copil nu înţelegeam de ce părinţii nu m-au numit Amelia sau Cosmin, dar cu timpul am început să descopăr vraja numelor simple.
Mihai şi Nicolae sunt două personae reale care mi-au influenţat mult viaţa. Două persoane datorită cărora sunt ceea ce sunt. Deaceea îmi place să pronunţ aceste nume, să mă joc cu ele în fiecare zi în povestioara mea, să le dau caracter.
Leana are o istorie mai specială. Erau cîndva (sau poate mai există şi acuma) un sort de ţigări naţionale fără filtru pe care le fuma tatăl meu la mare ananghie. Se numeau “Leana”. Iniţial, cînd idea PATRIOTICII abia se năştea aveam de gînd să fac din asta un leitmotiv al povestirii. Acesta era să sune cam aşa:
“Cum te numeşti?”
“Leana!”
“În cinstea ţigărilor?”
“Nuu!!!!” bătu din picior înfuriată Leana, “în cinstea bunicii!!!”.
Cam asta e. Ideea comixului a fost amînată şi acest leitmotiv s-a transformat într-un nume simplu, deşi nu atît de comun.
