Probabil ţi-ai pus deja întrebarea aceasta. Şi eu mi-am pus-o, şi încă mă mai întreb.
Răspunsul e nesigur şi incert. Poate din cauza că am studii în politologie şi jurnalism, sau poate pentru că îmi place la nebunie să citesc articolele lui Constantin Tănase de la Timpul. Sau poate pentru că în politica noastră se întîmplă atîtea lucruri bizare, care fără să vrei îţi stîrnesc zîmbetul. Sau poate pentru că politicienii noştri rostesc atîtea perle pe zi, încît ai putea să faci un roman întreg, numai citîndu-i.
Şi să nu credeţi că totul în povestioara mea este original. Multe idei mi le-a sugerat chiar presa politică naţională. De exemplu numele calchiate ale politicienilor nu au fost chiar cu totul inventate de mine. A existat prin 2004 un articol în Comunistul (pe care l-am citit numai pentru că era nevoie pentru teza mea de licenţă!!) care era întitulat „Broşca, Drochiş-Grabiş şi Serafim Simpompom sau Cum mareşalii potrivnici ţarului aşa şi nu au putut să aleagă liderul complotului”. Nu este acesta un pamflet politic de genul celui pe care-l scriu eu?
Citind cele scrise, imi dau seama că se conturează o concluzie – politica moldovenească mă amuză… Şi urmărind-o zi de zi, imaginaţia se pune pe lucru. Aşa au apărut Fantomele Negre care reprezintă toate forţele malefice care împiedică Moldora să ajungă la o democraţie în plinul sens al acestui cuvînt.
Şi ar mai fi o cauză din care subiectul PATRIOTICII este unul politic. În chinurile facerii mi-am dat seama că generaţia care vine este prea puţin cointeresată de politică, este o generaţie a gamer-ilor şi a chat-urilor, unde se discută prea puţin soarta ţării. Este o generaţie care tinde să plece, care nici nu vrea să audă de făurirea unui viitor pe meleagurile natale. Şi, recunosc, în imensa mea dragoste pentru ţara în care m-am născut, am vrut să-i dăscălesc, să le arăt că şi la noi se poate rîde, şi la noi se pot întîmplă lucruri minunate, şi la noi se poate trăi ca într-un joc electronic, sau ca într-un film în desen anime.
