După eşecurile cu pictorii şi după multe nereuşite financiare, PATRIOTICA a dispărut din lista de dorinţe realizabile.
Îmi pusesem deja pofta în cui, cînd una din persoanele mele dragi mi-a spus că există o alternativă – blogul. Şi chiar dacă nu e tocmai ce-mi doresc, chiar dacă nu voi putea cîştiga bani şi nu-mi voi vedea niciodată personajele aevea, IDEEA va trăi.
M-am aprins din nou (ar trebui să scrie undeva pe mine Atenţie! Inflamabil!). Şi aproape m-am dogorît.
A scrie o povestire nu este aceeaşi cu a scrie un scenariu. Nu sunt un geniu literar, nici măcar nu am învăţat filologie, litere, dar mi-am dat seama imediat ce am început să scriu – e mult mai greu să scrii un text lipsit de imagine.
Scenariul nu este tocmai un gen literar… se află undeva la hotarul dintre literatură şi vizual. Sarcina mea era de a reada cu puţine cuvinte ceea ce vedea mintea mea, de a pune fraze comice în gura personajelor, restul lăsînd pe seama pictorului. Trebuia doar să-i ghidez acestuia mîna descriindu-i cine este personajul, ce se petrece, unde are loc acţiunea, după care să analizez dacă a reuşit pictorul să-mi readea ideea sau nu.
Cu povestirea a fost mult mai complicat. Aici este nevoie de multe cuvinte. Şi nu cuvinte aruncate la întîmplare, ci fraze spilcuite, cu sens, care să redea cît mai frumos şi concret ceea ce vede mintea mea. Aici intră în joc figurile de stil şi tot ceea ce am învăţat cîndva în liceu despre structura unei opere literare: introducerea, descrierea personajelor, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodămîntul (încă n-am uitat!).
Nu sunt un geniu literar şi nici nu am făcut vreodată litere sau filologie, dar am citit şi încă mai citesc. Şi chiar dacă încă nu-mi reuşeşte pe deplin (poate mai am calchieri, greşeli de exprimare, fraze prea lungi şi subiect cam încurcat), nu încetez să mă instruiesc.
Imi aduci aminte de Astrid Lindgren, autoarea faimoasei “Pippi”, ea a inceput sa scrie povesti ptr copiii ei, dar dupa cum stii cred ca a ajuns tot pamintul sa-i citeasca povestioarele. Asa ca niciodata nu stii ce poate aduce o povestioara si un erou!
Uite, mi-e rusine, dar inca n-am citit-o. O sa ma corijez neaparat, merci pentru sugestie!
Nu trebuie sa-ti fie rusine, si eu abia acum am citit-o !
, citesc carti ptr copii in poloneza caci sunt scrise cu un vocabular simplu si usor de patruns. Ea a scris si fantastica, fine carti o sa gasesti!
Sper sa gasesc ceva in limba romana scris de ea. Mai nou, am inceput sa citesc numai in romana sau in engleza, in rusa nu mai vreau sa citesc, nu mai primesc nici o placere)).
De ce??? Eu am citit pe Bulgacov in romana si mi s-a parut asa denaturat. Citesc pe Dostoevski in original si ma gindesc la traducerea gheboasa in “kirilitsa” a romanului “Fratii Karamazov”…
Am citit “Idiotul” lui Dostoevski in romana recent. E delicios!!! Tradus de Emil Iordache si editat la Polirom. Foarte buna traducerea. Mi-a placut enorm. Ce-i drept costa o avere!!! Nu iti permiti sa achiti 250 lei pentru o carte in fiecare zi… Asa ca acuma stau pe uscat. E post spiritual la mine acuma, fara carti…