Era mare agitatie in Kisingtown in aceasta zi. 17 iunie – ziua alegerilor locale. Turul doi de fapt, in care concurau candidatul comunistilor Liordan si candidatul liberalilior Chirtoaga. Se adunase lume de pe lume fie sa voteze, fie sa asiste la desemnarea primarului general al capitalei.

Pentru Nicolae aceasta era o zi norocoasa si se anunta a fi profitabila. In troleibusele arhipline, oamenii, voiosi si pusi pe taclale, nu erau atenti la buzunarele lor…

I-a atras atentia un individ ciudat. Avea o manta din piele destul de scumpa si o podoaba capilara de un rosu morcoviu ce stralucea la soare. „Ce i-o fi continand buzunarele?”. Viri atent mana, pe rand, in unul si in celalalt… Sa nu fie chiar nimic? Se pare ca este ceva totusi… Ceva mic… Roscovanul se clatina amenintator si se intoarse neasteptat de brusc. „Ce crezi ca faci, pustiule?!” Nicolae reactiona imediat. Noroc ca troleibusul opri la statie. Cu viteza apropiata de cea a luminii, Nicolae sari din troleibus si o zbughi in susul strazii Mihai Eminescu. Picioarele il duceau parca singure, iata-l pe Bucuresti, si in sfarsit in ograda ferita de ochii lumii… Se opri sa-si mai traga sufletul. Si abia acum observa ca tine strans in mina ceva mic si rotund. Desfacu atent pumnul si mare-i fu mirarea cand vazu un banut auriu de marimea unuia de 50, dar.. ponositi de-ti venea sa le plangi de mila!!! „Iata si ziua norocoasa! 50 bani botiti si o sperietura pe cinste..” Firul gandurilor se intrerupse cand auzi pasi..

Degeaba işi facuse griji, nu era tipul din troleibus, era un vlajgan inalt si blond cu aere de fraier.

„Buna! Esti in regula?”, il intreba acesta pe Nicolae.

„Ce parca ti-ar pasa?”

„Hei, nu te ratoi. Am vazut o matahala roscata care gonea in urma ta si m-am gandit ca nu pot sa scap ceva interesant. Dar nu vad decat un mucos speriat si artagos.”

„Ia seama sa nu te ineci cu propriile cuvinte, blondinule, ca ar fi mare pacat de un gatisor asa fin!”

Baietii se intartasera la maxim, cand se auzira din nou pasi. De data asta grabiti. Alerga cineva, cineva greu. Flacaii amutisera si, intepeniti, studiau trecatoarea ce-i despartea de strada aglomerata.

Nu s-au inselat. Era roscatul.

„Te-am prins, pui de vipera ce esti! Am sa te invat eu minte cum sa scotocesti prin buzunare straine!”

Baietii au urlat intr-un glas „AAAAAAAA!”

Intre timp, pe str. Bucuresti, trecea o domnisoara in costum, cu parul strans la spate, severa, cu ochelari. A auzit tipete si, curioasa, a intrat in ograda tainuita.

„Vino la tata sa-ti ciufuleasca buclele! Ha ha ha”, auzi ea de dupa colt, urmat de un piuit jalnic a doi copii.

Fara sa se mai gandeasca mult, domnisoara alerga pana la colt dupa agentul de politie.

„Sunt maltratati copii in ograda de acolo!”

Politistul alerga intr-acolo, cu fata pe urmele lui.

„Mainile sus! Politia!”

Roscovanul, cu mainile pe urechile lui Nicolae, se agita. Dar nu reusi sa gaseasca o alta iesire, asa ca se lasa de toate si fugi spre aceeasi trecatoare. Imbranci politistul si fata si o coti pe Eminescu la vale, sa se piarda in multime.

„El e! El e!” striga domnisoara si politistul se repezi dupa infractor, iar fata spre baietii mai mult morti decat vii de frica.

„Sunteti teferi?”

„Se pare ca da”, se pipai blondul pe la urechi, „Organele de importanta vitala sunt la locul cuvenit…”

„Oooo, sangerezi!”, se apropie ea de Nicolae si-i atinse tampla.

„Las ca n-o sa curga mintea pe acolo!”, o impinse acesta.

„Evident! Nici nu-i de unde!”, se supara fata.

„Ce-i veni astuia?, intreba blondul de Nicolae, vroia sa te omoare? Avea motive?”

„Nici nu ma indoiesc!” Spuse fata ingrijind-ul pe blond. „Eu il cunosc de doua secunde si deja vreau sa-l omor”.

„Pentru asta.” Desfacu Nicolae incet pumnul si demonstra banutul.

Cei trei isi adunara capetele deasupra palmei lui.

„Poooftiim???” se uimi fata, „pentru fleacul acesta????”

„I-o fi amintit de copilarie!” se stramba blondul.

„Fleac nefleac, dar de cand l-am…..mmmm….imprumutat se tot tine matahala asta de mine ca scaiul! De parca ar fi din aur….. sau poate…..”

Toti trei „E din aur!!!”

„Dar cat aur poate contine? In orice caz nu suficient pentru a omori un om pentru asta!” Isi indrepta fata ochelarii.

„EEEEh! Ce zi aiurea!” ofta Nicolae si arunca banutul in sus.

!!!!!!!?????

Spre marea lor uimire acesta nu cazu, ci ramase sa se roteasca suspendat in aer. Pe masura ce timpul trecea, banutul se rotea tot mai rapid si mai rapid, lucea tot mai tare si mai tare. Pana exploda intr-o lumina scanteietoare de acoperi cu stralucirea sa totul in jur si nu se mai vedeau unii pe altii. Tinerii isi acoperira ochii.

In momentul urmator  lumina s-a stins brusc.

„Dumnezeule!” s-au indreptat de spate copiii.

„Ce-a fost asta?” se freca pe la ochi blondul.

„Aoleu!!!!” Sari el in urmatoarea clipa, „ce-i cu tine?”, se uita ciudat la fata.

„Da ce-i cu mine?” se sperie domnisoara, „mi s-a deterioart machiajul?” scoase repede oglinjoara din posetuta si o duse la fata.

„Of, doamne! M-am imbolnavit! Mi-a cazut parul! Si….vad!” (Leana se pomeni fara ochelari, cu parul desfacut, roscat si scurt, imbracata cu un costum mulat si rosu si cu multe cutite la solduri, la picioare, la brau, la spate).

Cateva secunde tinerii sau privit in tacere.

Nicolae, imbracat intr-un costum de lupte martiale galben, purta o curea neagra la brau si era desculti pe betonul rece.

Mihai, odorasul mamei, se trezi imbracat intr-un costum de biker din piele lacuita de culoare albastru inchis, iar de sold ii atarna un pistol mare si greu.

„Sa ma ia dracii, asta-i vrajitorie curata!” Se trezi primul Mihai.

„Eu vreau inapoi!” scanci fata. „Adu-ma la starea normala, vrajitor rau ce esti!” se arunca ea asupra lui Nicolae.

„Nu stiu cum s-o fac”, rosti calm el.

„Da mie si asa mi-i bine”, se tot privea si netezea Mihai.

„Te-as vedea eu in costumul meu! La naiba!”, striga suparata Leana.

Nicolae culese banutul de jos.

„S-a gaurit!!!! Atata chin cu el!! Atata am muncit!! Pentru un banut gaurit!”

si-l arunca cu ciuda.

Lumina s-a aprins din nou si copiii au revenit la starea normala.

„Spuneti-mi ca a fost un vis, zise Mihai entuziasmat, sau mai bine nu, nu, nu-mi spuneti!”

„N-a fost prea grozav.” Se stramba fata pipaindu-si coada lunga.

Nicolae cerceta atent banutul.

„Mutenia e vre-un efect secundar al acestei vraji?” intreba cu ironie fata. „Poate ne explici si noua, muritorilor de rand, ce a fost asta.”

„Nu stiu!!!!” se supara Nicolae. „N-am facut-o intentionat…”

„Hm” se stramba Leana. „Asta cu siguranta a fost o farsa, cred ca e o HALUCINATIE. Ai vreun praf pe la tine?”

„Nu!!! M-oi fi ocupat eu cu ce ma ocup, dar droguri – niciodata!!” se indigna Nicolae.

„Ei bine, sa consideram ca am avut o halucinatie colectiva”, isi indrepta ochelarii Leana.

„Zii cum vrei, da a fost super!!!” spuse Mihai cu o mutra visatoare.

„Baieti, imi pare rau, dar nu am timp de stat la palavre cu voi, sunt observator la alegeri si deja am intarziat”, se scutura activ Leana.

„Mai mai mai, ce fata ocupata..” ii sopti ironic Mihai lui Nicolae.

„Au revoir”, racni Mihai in spatele Leanei, care iesea demna din ograda pustie.

Fata nici nu s-a intors.

„Ei bine, am fi putut cel putin sa facem cunostinta, nu-i asa?”, se intoarse el catre Nicolae, dar ograda era deja pustie.

„Ce-s cu oamenii acestia?” se scarpina la ceafa Mihai.

******

Seara. Toata lumea doarme, obosita dupa o zi de 3 iunie plina de evenimente. Dorm si eroii nostri, dar nu atat de linistit precum ar fi dorit ei…

Aveau toti trei un vis ciudat.

Se facea ca ei trei, imbracati in hainele acelea colorate, alearga printr-un tunel. Se aud impuscaturi, gloantele insa suiera pe alaturi. Deocamdata. Tunelul pare sa nu aiba sfarsit. Incep si ei sa impuste, Leana arunca cateva cutite, dar impuscaturile se intetesc. Apar figuri negre de prin parti. Eroii par sa fie incoltiti. Nicolae isi foloseste bratele si picioarele goale pentru a-i dobora pe oamenii intunericului. Nici nu reuseste sa inteleaga cum de i se supun atat de bine membrele si de unde atata putere. Dar dusmanii sunt mult prea multi. Primul cade Mihai. Ceilalti incearca sa-l mai duca putin, dar nu reusesc, cade Leana si Nicolae ramane singur, ca intr-un tarziu sa cada si el.

Peste cateva momente, intr-o sala luminoasa, un batran alb, cu barba lunga si carunta sta deasupra celor trei corpuri neisufletite.

„Scumpii mei…” ofteaza el, „ultimii si cei mai curajosi dintre aparatori… Ce se va face Moldora fara voi?”….

„Dar nu!” se incrunta deodata el, „nu voi lasa ca Fantomele Negre sa ne distruga…”

Incepe sa manipuleze cu ceva deasupra trupurilor celor trei

„Veniti suflete albe…Inchideti cercul si ramaneti vesnice, pana va veti gasi intruchipare trupeasca… Sa ramana inchis cercul pana la incarnarea sufletelor voastre… Sa se deschida cercul atunci cand se vor gasi trupuri vrednice sa primeasca aceste suflete curajoase… sa se deschida numai atunci cand trupurile vrednice de voi vor fi impreuna….trei sa fiti si trei sa ramaneti….”, bolmojea el.

O lumina strasnica i-a invaluit pe toti, dupa care, cand se mai lamuri situatia, batranul ramase singur in incapere cu un banut in mana.

In momentul acesta se auzira tropote la usa, aceasta cade si  Fantomele Negre dau busna in incapere. Il prind pe batran si banutul se rostogoleste pe podea. Seful fantomelor, un roscovan intr-un impermeabil din piele, il ridica si cu un ras sarcastic il strange in pumn.

Cei trei se trezesc.

„O, Doamne…” Leana se ridica pe sezute, se freca la ochi, dupa care isi puse perna peste cap.

„Ce prostii”, scutura din cap Mihai.

Nicolae se trezi si isi spanzura picioarele din pat. „Ce-i asta?” lua el banutul de pe noptiera. Dupa o ezitare de cateva secunde il arunca in sus si inchise ochii. I-a deschis  abia cand auzi cum banutul se rostogoli pe podea. Nu se intamplase nimic. Si atunci isi aminti cuvintele batranului din vis: „sa se deschida numai atunci cand trupurile vrednice de voi vor fi impreuna….trei sa fiti si trei sa ramaneti…”)

„Ce esti tu?” se intreaba Nicolae speriat.

***

In jurul sediului Comisiei Electorale Centrale din str. V. Alecsandri 119 se adunau oameni stranii, imbracati in negru. In tacere, acestia strangeau cercul in jurul sediului CEC. Iata s-a apropiat si roscovanul care-l urmarise atat  de insistent pe Nicolae. La cateva semne ale roscovanului si cateva cuvinte rostite in soapta, fantomele negre au patruns in cladirea CEC. Oamenii care calculau linistiti procentajul voturilor au fost imediat pusi la perete. Roscovanul s-a apropiat si cu un gest triumfal a strans toate procesele verbale de pe masa si ranjind satisfacut le-a ascuns in reverul hainei. Dupa care fantomele negre au aruncat bombe cu gaz paralizant in incapere, au asezat oamenii adormiti pe scaun si au plecat la fel de linistit cum au intrat.

Nicolae se trezi cu tamplele umede. S-a uitat la ceas: e ora 2 noaptea. Nu reusea sa-si scoata din minte sediul CEC ravasit, cu oamenii paralizati. Si-a tras repede camasa si a strans in pumn banutul. Noroc ca locuia nu departe..

Cand a ajuns la CEC, Leana si Mihai erau deja acolo, avusera cu totii acelasi vis. Lumina ardea in cladirea CEC, totul parea sa fie in regula. Mihai s-a itit pe geam. Oamenii lucrau in liniste.

„A fost doar un vis”, murmura Leana.

Ochii lui Nicolae intre timp se chinuiau sa patrunda intunericul. In sfarsit asteptarea i-a fost rasplatita: zari o umbra neagra si lunga care disparu imediat dupa coltul cladirii.

„Sunt aici! Fantomele negre sunt aici!” sopti Nicolae suierator si ii trase pe ceilalti doi in tufis exact cand se auzi o usoară pocnitura si usile CEC s-au dat de perete. Imediat cladirea a inceput sa misune de oameni imbracati in negru asemeni unor ninja. Acestia intrau grabiti in cladire, aruncau petarde fumegande ce raspandeau gaz paralizant si adunau buletinele de vot.

„Oare ce vor sa faca?” sopti Mihai in urechea Leanei.

„Vor sa falsifice voturile”, stranse din pumn Nicolae.

„Oooo”, isi indrepta Leana ochelarii, „dar in favoarea cui? Cine erau candidatii cu cele mai mari sanse? Liordan si Chirtoaga! Cred ca il sustin pe unul dintre ei, ca nu ar risca atat pentru alcineva. Riscul de a descoperi falsul ar fi prea mare!”

„Trebuie sa aflam in favoarea cui se falsifica votul!” hotari Nicolae si se ridica in picioare.

„Ai de gand sa mergi acolo? Se vede ca te-ai lovit serios la cap!”, il prinse Leana de mana. „Ce o sa faci tu de unul singur impotriva acestor namile?”

„De ce singur? Voi tot mergeti. Ne este prorocit sa fim impreuna toti trei.” Se incrunta Nicolae. „N-ati priceput din vis?” si arunca banutul in aer.

Lumina ii duru din nou si peste o clipa se trezira imbracati in trei culori.

„Ooof numai nu asta” se vaita Leana, „De ce proorocii acestia nu au nici un gust?”

Nicolae pasi peste tufis si iesi in lumina.

„Stai”, sopti Mihai speriat, „care e planul?”

„Vedem noi…” raspunse Nicolae.

Cand fantomele negre au iesit afara, Nicolae, Leana si Mihai ii asteptau deja pregatiti pentru lupta. Efectul a fost mai mare decat se asteptau ei… Fantomele negre in frunte cu roscovanul lor lider au mutit si inmarmurit pentru un moment pentru ca in urmatoarea clipa sa arunce buletinele de vot si procesele verbale jos si cu urlete „Aparatorii!!!” sa o ia la sanatoasa care si incotro.

„Cat sunt de sprinteni!!” ironiza Mihai si impreuna se apucara sa stranga buletinele de vot imprastiate. Dupa care au intrat in cladirea CEC, le-au asezat pe masa, au inchis usile dupa sine si au plecat fiecare pe la casele lor  obositi de povara care-i apasa si constienti ca in noaptea asta nici unul dintre ei nu va adormi.

A doua zi, Comisia Electorala Centrala a anuntat victoria candidatului liberal Sorin Chitoaga.

money-gata_color1

Aici sunt incercarile unui grup de fete de a face un ziar de licenta in ultimul an de facultate. Va rog sa nu judecati prea aspru:)