Episod 09: Protest paşnic de 6 aprilie

În care Nicolae, Mihai şi Leana sunt în mare încurcătură

Apărătorii nu au dormit toată noaptea aşteptînd anunţarea rezultatelor preliminare ale alegerilor parlamentare.  A doua zi, 6 aprilie, pe la 8 dimineata au fost anunţate primele rezultate relevante, cînd erau numărate deja 98 % de scrutine electorale. Rezultatele erau disperate: PCRM au adunat 60 mandate!Dacă în cele 2 procente de voturi care nu se număraseră încă mai avea să fie un mandat în favoarea lor, Moldora avea să fie pierdută, deoarece cu 61 mandate ciocoii aveau sa aibă la cherem tot parlamentul, iar opoziţia avea să fie pur formală.

„Ce să facem? Ne trebuie un plan” se frămînta Leana.

„Dar am făcut deja tot ce ne stă în puteri” scînci Mihai.

„Putem să mergem la Glimpu şi să-i arătăm unde stau Fantomele Negre… Las să trimită nişte militari să-i distrugă” se enerva Leana.

„Potoleşte-te, fato.” Spuse ferm Nicolae „Glimpu va zice că e treaba apărătorilor să se lupte cu Fantomele Negre, asta unu la mînă; şi doi la mînă, doar nu vrem să se pornească război, nu-i aşa? Doar ştim că asta vor Fantomele Negre – să ne provoace. Şi dacă ne dăm la provocare, apoi mai departe ei ştiu ce să facă…”

„Mda, nesuferitul cela de Virgil numai asta şi aşteaptă…” se domoli Leana. „Dar stăm aici, în timp ce Ciocoii cîştigă alegerile! Blestematul cela de Roşcovan digeră bănuţul nostru şi noi suntem inutili!”

Leana şi Nicolae realizară deodată că Mihai era foarte liniştit. Îl căutară cu privirea şi îl găsiră în cele din urmă în faţa unui computer. Avea pe chip o expresie de stupefacţie amestecată cu un pic de frică şi admiraţie.

„Ce te-a apucat să stai pe chat-uri într-un astfel de moment?” se răsti la el Leana.

„Eu am intrat aşa, să mă mai relaxez un pic şi uitaţi ce ma găsit…” Mihai întoarse ecranul azuriu spre ceilalţi apărători.

Era un mesaj de adresare care invita toţi tinerii care nu sunt de acord cu rezultatele alegerilor să iasă la proteste.

Copiii se uitară muţi unuii la alţii. „Asta e tocmai ceea de ce ne temeam” bîngui Leana.

„Poate nu,” şopti Mihai „doar scrie aici că protestele vor fi paşnice…”

„Asta tinerii aşa gîndesc şi planifică… să fie paşnice, dar Fantomele Negre au un alt plan…” şopti la rîndul său Nicolae.

„Băieţi, trebuie să mergem şi noi la protest…” rosti şi Leana în şoaptă.

„Aha!” strigă Mihai „şi să nimerim în mijlocul războiului fără magie, fără arme! Ne vor face praf! Şi va rămîne ţara fără Apărători!!”

„Dar dacă vom sta cu mîinile în sîn, Ţara va avea apărători?! Halal de aşa apărători!” se stropşi la el Leana.

„Pe mine mă interesează acuma alt aspect al problemei…” rosti îngîndurat şi trist Nicolae „Cine a trimis acest mesaj… doar toţi observatorii erau plătiţi. Cel puţin aşa cred eu, dacă la trei dintre birourile electorale numai noi am observat fraude…. De unde atunci ştie opinia publică despre fraude, cine sunt cei care au aflat şi cheamă la proteste? Mihai, doar nu ţi-ai expediat tu singur acest mesaj?”

„Drept cine mă ai??? Nu că nu s-ar mai fi întîmplat mai înainte…Eu pot să îmi trimit un mesaj chipurile de la vreo puicuţă… Mă rog, aşa… pentru orgoliul meu propriu, sau ca să mă laud… dar acuma treaba e serioasă, zău! Nu aş fi putut eu să-mi trimit singur asemenea mesaj, că doar nu-s prost!”

„Ei… aici se mai poate de discutat..” unde făcu Leana „Dar te credem… şi ai pus o întrebare foarte relevantă, Nicolae… Crezi că e planul Fantomelor Negre? Crezi că ei au fraudat alegerile special ca să instige tineretul la proteste şi război?”

„Nu ştiu… Mie doar mi se pare ciudat… Ştiam doar noi, Glimpu cu Chitoagă şi Fantomele Negre…”

„Nenorocitul cela de Virgil ar fi putut inventa aşa ceva… acest plan este demn de gîndirea lui perversă…” se strîmbă cu dispreţ Leana.

Nicolae o privi ciudat de parcă ar fi vrut să reproşeze, dar, văzîndu-i figura, tăcu.

Hotărîrea rămasă în picioare fu: să iasă seara la proteste.

***

Mii de tineri se adunară în PMAN cu lumînări şi disperare pe faţă. Leana şi Mihai nu mai văzură niciodată aşa ceva. Se întîlniră pe o bancă din parcul din apropierea pieţei şi îl aşteptau pe Nicolae care întîrzia. Într-un sfîrşit apăru şi acesta. Mare le fu mirarea cînd observară o panglică tricoloră legată la mîna lui Nicolae.

„Vau, ţi s-a urcat patriotismul la cap?” zîmbi ironic Miihai.

„Îîîîî, nu, am cumpărat-o de la o băbuţă… Mi se făcuse milă de ea şi am hotărît să cumpăr ceva ca să contribui la cina ei de azi…” se bîlbîi Nicolae şi roşi.

„Cîteva luni mai devreme ai fi şterpelit panglica asta fără prea multe remuşcări” rînji Mihai „da acuma i-a priviţi-l i s-a făcut milă de bătrînică!”

„Hai, nu îndrăzni să rîzi de el!” se stropşi Leana la Mihai. „Se mai schimbă lumea!”

Nicolae îi dete o scatoalcă lui Mihai că acesta văzu stele verzi şi discuţia încetă. Apărătorii priviră în jur…

„Mda… cred că nici la Declaraţia de Independenţă nu s-a adunat atîta lume…” se scărpină gînditor la ceafă Nicolae.

„De unde ştii tu cum a fost atunci? Nici măcar nu erai pe lume…” rînji Mihai.

„Pentru că m-a documentat, blondy, doar trebuia să ştiu de ce sunt capabili cetăţenii noştri! Apropo, atunci a fost destul de paşnic…”

„Atunci poate nu era Virgil în fruntea Fantomelor Negre, sau poate Apărătorii au pus la cale acel protest, sau poate cine ştie ce împrejurări mai erau…” şopti îngrijorată Leana.

Copii se amestecară prin droaia de alţi copii adunaţi în PMAN, îi cercetară pe toţi, traseră cu urechea la frînturile de dialoguri şi se convinseră: nu era nici urmă de Fantome Negre sau provocatori printre ei, şi moldorienii sunt un popor foarte paşnic din fire.

Nici nu bănuiau copiii, că cîteva cartiere mai încolo, în subsolul întunecat se hotăra soarta Moldorei chiar în clipa aceea…

***

„Bravo, Virgil, bravo, băiete!! Uite acesta e maştab!! Uite acesta este protest de amploare!!! Cîtă carne tînără s-a adunat în piaţă!!! Demult nu am văzut atîta lume!! Încă de la declararea independenţei! Zău că ţi-aş strînge mîna dacă aş putea!” Stăpînul se agita bine dispus prin odaia întunecoasă, iar în unicul petec de lumină se înclina graţios generalul fermecător.

„Spune-mi că azi începe războil şi pînă deseară Moldora va fi a noastră!!” spumega Stăpînul.

„Mmmmm, Spurcăciunea Voastră, mă tem că va trebui să amînăm un pic răscoala nostră….”

„Ce???? De ce???? Cum????” Stăpînul s-a întors ameninţător către Virgil, dar acesta rămase drept ca lumînarea, ţintindu-l cu ochii săi albaştri.

„Vedeţi , Îndărătnicia Voastră, am lucrat foarte mult la acest plan… Am pus atîta suflet în el.. şi nu aş vrea ca pe ultima sută de metri, din cauza grabei să dăm greş…”

„Dar ce se poate întîmpla?” ciuli urechile Stăpînul. „Scumpul meu strateg, Apărătorii sunt anihilaţi, împuţitul cela de Roşcovan este captiv şi nu se mai învîrte printre picioarele tale ca să-ţi încurce socotelile…”

„Da, Întunecimea Voastră, aveţi dreptate, dar să nu uităm că Apărătorii sunt mult mai puternici decît i-am văzut noi pînă acum şi sunt foarte apropae de a-şi dezvălui adevăratele puteri… Mia mult, ei bănuiesc ceva şi sunt acum în piaţă după cum m-au anunţat iscoadele mele…”

„Aaaah, urîţeniile celea de copii!! Şi ce facem, generale” glasul Stăpînului se muie şi semăna acum a tors de mîţă.

„Azi le vom adormi vigilenţa, Drăcia Vostră, iar mîine, cînd îşi vor căuta de treburile lor, noi vom da lovitura!”

„Iiiiiii, aşa să fie, frumosule!” şi hohotind fericit, Stăpînul  dispăru în întuneric.

Trist, Virgil ieşi la lumina zilei.

***

Apărătorii aşteptară în piaţă pînă seara tîrziu, dar nimic nu se întîmplă. Mai strigară şi ei în rînd cu ceilalţi tineri „Jos ciocoii!”, se mai înghesuiră, gustară din îngheţata unui vînzător ambulant isteţ, care profita din plin de miting şi plecară pe la casele lor împreună cu ceilalţi tineri.

„Straniu că Fantomele Negre nu au profitat de această ocazie.” Rosti îngîndurată Leana.

„Poate într-adevăr tinerii au fost acei care au organizat acest protest?” se scărpină la ceafă Mihai.

„Tu singur te crezi pe tine ce spui?” clătină din cap neîncrezător Nicolae. „Un protest de asemenea proporţii nu puteau să-l organizeze nişte oameni fără experienţă. Aici a fost altceva… Ceva i-a împiedicat pe Fantome să profite”.

„Poate s-au speriat de noi???” se învioră deodată Mihai.

„Da, de creţii tăi, blondinule, s-au speriat foarte tare!” rosti Nicolae ironic… „Aici a fost altceva…”

„Ok, ne vom gîndi la asta noaptea” hotărî Leana, „acuma suntem prea obosiţi… Mîine ne aşteaptă o zi şi mai grea, să stai atîta în picioare se dovedeşte a fi destul de chinuitor…”

„Da, ne vedem mîine la miting. Noapte bună!”  rosti gînditor Nicolae şi coti spre stradela unde locuia.