Episod 08: Numărătoarea inversă începe cu 5 aprilie

În care Nicolae, Mihai şi Leana devin cu un pas mai aproape de Fantomele Negre

Zilele se scurgeau asemeni şuvoiului de apă din cişmeaua de la marginea capitalei lîngă care acum obişnuiau să se întîlnească Apărătorii. Se întîlneau şi tăceu de cele mai multe ori. Ascultau susurul apei sau cîntecul păsărilor. Primăvara năvălea peste ei, iar odată cu ea venea şi ziua de 5 aprilie, ziua alegerilor parlamentare în Moldora. Şi Apărătorii ştiau că se urzeşte ceva în acea zi, dar se simţeau neputincioşi… Mergeau în fiecare zi să-l viziteze pe Roşcovan în temniţa lui, dar acesta parcă digerase bănuţul fermecat…  Nu scotea nici un cuvînt, afară de “Am pierdut încrederea Stăpînului…” Şi cînd rostea “Stăpînul” îl apucau convulsii de groază.

Copiii ar fid at totul să afle cine e acest Stăpîn…

“Nu-mi iese din minte fraza rostită de Glimpu că chipurile noi suntem o forţă şi fără bănuţ…” oftă Leana. “Ce o fi avînd în vedere?”

Băieţii tăceau disperaţi.

“La 5 aprilie Fantomele Negre iarăşi vor frauda alegerile în favoarea Partidului Ciocoilor din Republica Moldora (PCRM)! Sunt sigură de asta… şi noi nu putem să-i împiedicăm. Şi vor fi încă patru ani de teroare şi sărăcie în Moldora…” nu se putea linişti Leana.

“Ai dreptate, nu putem sta cu mîinile în sîn…” se înflăcără Mihai.

“Păi… Pune-le în buzunar” mîrîi printre dinţi Nicolae.

“Nu ne arde acuma de glume, Nicolae…” se mînie Leana.

“Dar ce putem face?” ridică vocea Nicolae. “Fără bănuţ şi fără magie nu putem mare lucru! Înţelegeţi? Nu putem decît să ne angajăm observatori la trei dintre birourile de vot, să observăm fraudele care se vor face şi să le declarăm Comisiei Electorale Centrale (CEC). Asta e tot!”

Leana şi Mihai îl priveau miraţi şi cointeresaţi.

“Da fără bănuţ mintea îşi merge mai bine” rosti întins Mihai.

Nicolae îl fulgeră cu o privire ucigătoare.

Iar Leana tăie hotărît: “Aşa vom face! E de datoria noastră!”

***

Să fii observator în ziua alegerilor înseamnă să fii responsabil de corectitudinea mersului procesului electoral. Mai înseamnă să ţii mina pe pulsul democraţiei, să fii parte la făurirea istoriei ţării, mai mult poţi chiar tu să contribui la mersul istoriei.

Apărătorii simţeau o mare responsabilitate. Nu mai erau copiii de odinioară, se maturizaseră într-o clipă, se îmbrăcaseră frumos… chiar şi Nicolae a găsit ceva ce semăna a costum şi l-a agăţat pe sine.

Să fii observator înseamnă să fii cu ochii în patru la fiecare mişcare care se face în secţia de votare. Să fii observator şi Apărător în acelaşi timp înseamnă să vezi de două ori mai mult şi să înţelegi de patru ori mai multe… Iar Nicolae, orice n-aţi crede despre el, era un bun Apărător… Deaceea în momentul cîn apăru cetăţeanul acela suspect, care făcu cu ochiul comisiei observatorilor şi se duse ţintă la urna de vot (fără să treacă prin cabină), Nicolae înţelese că e ceva putred la mijloc.

Era clar că acesta era unul din Fantomele Negre şi în timp ce Fantoma se chinuia să introducă mai multe buletine de vot prin crăpătura îngustă a urnei, Nicolae era pus în faţa dilemei – ce să facă? Să strige? Să atenţioneze? Dar toată lumea în jurul lui îl trecea stăruitor cu privirea pe falsificator, nu-l observau intenţionat, erau cumpăraţi. Să îl atace? Ooooh, să fi fost bănuţul aici!!! Şi deodată un gînd strălucitr îi veni în minte: îl va urmări! Îl va urmări şi va afla unde se află sediul lor, iar militarii pe urmă îşi vor face treaba. Şi Nicolae va intra în istorie ca cel care a distrus Fantomele Negre!

Să nu uităm că Nicolae era hoţ, de buzunar ce-i drept, dar oricum… se putea strecura în spatele unui om, fără ca acesta să bănuiască ceva…

Nicolae a urmărit Fantoma (care nu bănuia nimic, ba chiar fluiera bine dispus) pînă la o clădire frumoasă din str. Armenească, a cărei fasadă era placată cu aluminiu bej şi care era înconjurată de un gard impunător cu nişte porţi cafenii grele, păzite cu străşnicie de carabinieri cu cîini. Nicolae rămase stupefiat cînd Fantoma salută carabinierii şi dispăru după porţile de fier, nu se putea ca răul să-şi aibă cuibul chiar în centrul istoric al capitalei!!! Nicolae se aştepta să meargă undeva la marginea oraşului, într-o zonă părăsită (şi regreta că se împopoţonase în costumul acesta incomod, care-l strîngea pe la subsuori), cev ade genul străzii Pruncul… Dar ca sediul Fantomelor să fie chiar sub ferestrele Preturii şi Judecătoriei Centrale??? La aşa ceva nu se aşteptase…

***

Seara, după o zi acerbă de muncă se întîlniră la cunoscutul sediu al CEC-ului, de care îi legau amintiri plăcute (feţele îngrozite ale Fantomelor Negre cînd i-au văzut pe Apărători pentru prima oară în 100 ani) pentru a număra voturile. Mirarea nu le-a fost prea mare cînd au numărat în favoarea PCRM  60 de mandate.

“Mă întreb de ce nu 61.” Ironiză Leana “Să fi avut 61 de mandate ar fi avut Parlamentul la cheremul lor şi ar fi făcut orice.”

“Poate ar fi obţinut 61 mandate să nu fi fost noi…” spuse îngîndurat Nicolae. “La cite fraude am depistat eu astăzi…”

“Şi eu am împiedicat multe neregularităţi” zîmbi Leana.

“Şi eu am depistat cîţiva morţi pe listele electorale din secţia de votare!” se bătu cu pumnul în piept Mihai.

“Într-adevăr însemnăm ceva, chiar şi fără puteri magice…” gîndi Nicolae. “Orice cetăţean este important, orice datorie civică trebuie făcută pentru că este importantă, pentru că poţi schimba ceva participînd…” dar nu putu să dea glas gîndurilor care-l măcinau. Îi privea numai cu ochi lucitori pe prietenii săi.

“Ce eşti aşa tăcut azi? Ai înghiţit vreun bulletin de vot?” se strîmbă la el Mihai.

“Nu, am descoperit unde este sediul Fantomelor Negre!” Nicolae s-a uitat mîndru la Leana şi Mihai, care-l priveau cu gurile căscate.

“Îţi baţi joc de noi!” şopti neîncrezător Mihai.

“Nu, deloc!. Azi m-a vizitat o Fantomă care trişa la urnele de vot. L-am urmărit şi am văzut unde intră.” Se justifică Nicolae.

“Şi de ce ai tăcut pînă acum???” îl lovi cu pumnul în umăr Leana. “Aşa o informaţie! Nu-mi vine să cred!!! Trebuie să le comunicăm lui Glimpu şi Chirtoagă!”

“Leana, stai! Aşteaptă… ” Nicolae a prins-o de mînă pe fată. “Hai să nu ne grăbim… Hai să ne gîndim… O să le comunicăm totul la timpul potrivit. Deocamdată le vom spune numai despre fraudele electorale.”

Aşa şi hotărîră.