Episod 07: Criza gazului. Partea II

În care Nicolae, Mihai şi Leana îşi dau seama că şi fără magie ei valorează ceva

Primarul i-a primit, spre marea mirare a lui Nicolae. Ba chiar i-a ascultat, deşi pe tot parcursul discursului Leanei, neincrederea nu i-a părăsit chipul tras. Imediat ce Leana tăcu, Chirtoagă a pus mîina pe receptorul telefonului şi, fără să spună un cuvînt barem, a cules un număr de telefon.

„Gata!” gîndi Nicolae „pînă aici ne-a fost. Acuş cheamă paza şi ajungem să ne odihnim la sanatoriul de la Costiujeni…”

Însă în loc de pază în birou intră un bătrîn cu părul cenuşiu şi cu ochelari pe nas care semăna leit cu primarul. „De parcă ar fi old versionul acestuia” gîndi Mihai.

„Copii, faceţi cunoştinţă, acesta este dl Glimpu – politician şi unchiul meu. El are mai multă experienţă şi mai multe cunoştinţe referitor la această temă…”

Leana s-a văzut nevoită sa mai repete odată istoria cu bănuţul şi Fantomele Negre. Menţionînd la sfîrşit că după părerea ei, gazul a fost oprit nu de conducerea Trusiei ci de aceleaşi Fantome Negre, care îşi doresc să izoleze Moldora, pentru că numai Moldora este totalmente dependentă de gazele truseşti. Celelalte ţări din Eurota fie sunt afectate parţial, fie îşi pot acoperi deficitul din propriile rezerve de gaze.

Dl Glimpu i-a ascultat foarte atent, fără să schiţeze un zîmbet măcar, i-a studiat din cap pînă în picioare pe cei doi şi cîntărind parcă fiecare cuvînt, rosti:

„Această legendă se transmite în familia noastră de la bunel la nepot iată deja a treia generaţie… Lupta între Fantomele Negre şi Apărători s-a purtat întotdeauna pînă acum un secol… Acum o sută de ani Fantomele Negre au reuşit să omoare ultimii şi pe cei mai vrednici dintre apărători şi au închis spiritul patriotic într-un bănuţ pe care-l păzeau cu străşnicie. În ultimii o sută de ani nu s-au găsit suflete vrednice care să intre în posesia spiritului patriotic şi să preia puterile apărătorilor, deaceea Fantomele Negre practic au condus ţara. Toate relele prin care a trecut Moldora în aceşti o sută de ani au fost mendrele Fantomelor Negre… Cei 70 ani de guvernare ciocoista, restructurarea, razboiul de pe Nisru, iarasi guvernarea ciocoista… toate acestea au fost mendrele liderilor Fantomelor Negre… Acuma, dacă voi chiar sunteţi Apărătorii, înseamnă că chinurile moldorienilor au luat sfîrşit… Înseamnă că de acum încolo poporul va fi unicul care îşi va decide soarta…”

„Da, problema e că noi suntem nişte copii şi am rămas şi fără bănuţ…” se oţărî Nicolae care ăşi pierdea vădit răbdarea la auzul discursului înflăcărat al politicianului Glimpu.

„Ah, bănuţul…” îl privi cu interes dl Glimpu pe Nicolae „bănuţul nu este decît o vrajă a Fantomelor Negre pentru a ţine închis spiritul patriotic al Apărătorilor. Voi sunteţi puternici şi fără bănuţ, ba chiar puteţi sparge această vrajă şi vă puteţi umple de spiritul patriotic închis acolo. Trebuie numai să vă doriţi asta mult, dar mult de tot…”

„Cred că e momentul să punem capăt discuţiei” se irită Nicolae. „Iar voi trebuie să începeţi să elaboraţi un plan despre cum să scoateţi ţara din impasul acesta cu gazele. Noi ne-am făcut datoria de cetăţeni – v-am anunţat despre Fantome şi despre planurile lor, acuma este momentul să acţionaţi voi, cei care într-adevăr deţineţi puterea…” Sarcasmul lui Nicolae ieşea şi pe urechi.

„Văd că nu prea îi ai la inimă pe politicieni, copile…” zîmbi Glimpu „Noi desigur că o să acţionăm… Chiar acum avoi da comandă să se pregătească avionul pentru a decola la faţa locului – în Trusia adică, la robinetul de la ţeava cu gaze. Mă gîndeam că aceasta ar fi o oportunitate şi pentru voi de vă recăpăta bănuţul şi forţele… Dacă veţi merge cu noi, veţi putea cumva să puneţi mîna pe el” Ochii lui Glimpu mijiră şiret de după ochelari.

Lui Nicolae nu-i prea plăcu această mimică a politicianului, dar nu avu timp să riposteze. „Mergem!” afirmară într-un glas Leana şi Mihai.

***

Din avion Moldora părea mică de tot, asemeni unui strugure de poamă… Copiii aveau nasurile lipite de geam, pentru unii dintre ei acesta era primul zbor… În cîteva ore au ajuns la hotarul dintre Trusia şi Pukraina, pe unde trecea ţeava cu gaze care alimenta Republica Moldora. Anume această ţeava, conform calculelor şi schemelor politicienilor, a fost închisă de Fantomele Negre. Calculele politicienilor sau adeverit.. Încă din văzduh se observa mare agitaţie în jurul robinetului cu gaze. Fantomele Negre roiau acolo, iar Leanei i se păru că a zărit chiar pleata blondă a lui Virgil.

În timp ce politicienii Glimpu şi Chirtoagă organizau cîteva detaşamente de militari pe care îi luaseră cu sine ca să lupte cu Fantomele Negre, Leana, Mihai şi Nicolae discutau cum ar face să pună mîna pe Virgil. Erau convinşi că bănuţul trebuie să fie la el, doar Virgil era General, deci era o persoană importantă, care nu ar fi încredinţat această păstrarea bănuţului nici unui tîmpit dintre Fantomele de rînd.

„Copii” Chirtoagă s-a apropiat de ei „pentru a beneficia de efectul surpriză, s-a hotărît saltul cu paraşutele asupra inamicului…”

„Pooooftiiiim????” Mihai păli. „Dar noi nu am sărit niciodată…”

„Da, ne-am dat noi seama, deaceea veţi sări nu singuri ci însoţiţi de unul dintre soldaţi. Veţi fi plasaţi în faţa unuia dintre soldaţi şi prinşi cu o centură de acesta. El vă va ţine strîns, distanţa nu e mare, vom zbura cît mai aproape de pămînt, aşa că în cîteva clipe veţi fi jos..”

„Mie daţi-mi un soldat mai simpatic” zîmbi Leana.

„O să mă ţină strîns din spate? Fi, ce oroare!” se oţărî Mihai.

„Să nu te atingi de mine cu nici o parte a corpului că te sfîşii!” scrîşni ameninţător Nicolae către soldatul destinat lui. Acesta speriat făcu un pas înapoi şi dădu afirmativ din cap.

***

Politicienii nu greşiră. Chiar a fost o surpriză pentru Fantomele Negre ploaia de militari ce se abătu asupra capului lor.  Militarii începură să tragă din arme încă din aer şi copiii pentru prima dată în viaţa lor au văzut cum cad omenii ca şi seceraţi. „Sunt gloanţe care paralizează, nu omoară.” Îi strigă la ureche lui Nicolae soldatul care îl susţinea. Nicolae respiră uşurat.

Fantomele Negre se risipiră care şi încotro şi Leana îl văzu pe Virgil în mijlocul lor, încercînd să-i organizeze. „Uite-l pe General, chiar acolo!” le arătă ea băieţilor. Şi copiii o luară în direcţia aceea, ferindu-se de gloanţe.

Virgil nu-i simţi ocupat fiind să strige comenzi Fantomelor Negre care cu greu îşi învingeau panica. Nicolae şi Mihai îl înşfăcară de braţe pe neprins de veste.

„Aaaa şi voi sunteţi aici!” rînji vesel Virgil, fulgerîndu-i cu privirea pe cei doi. „Credeţi că mă puteţi opri atît de uşor!” Virgil se scutură puţin şi îi aruncă pe Mihai şi Nicolae cît colo. „Sunteţi nişte nimicuri fără bănuţul magic!” gura lui Virgil se strîmbă cu dispreţ.

„Oare?” se auzi vocea mirată a Leanei, care apăru din mulţimea dezorientată şi îl ţinti cu un revolver pe Virgil.

Acesta se întoarse zîmbind spre ea: „Mai puţin tu, draga mea.”

„Întoarce-ne bănuţul, altfel trag” ignoră Leana vocea mieroasă a generalului.

„Ah bănuţul…” mieună Virgil. „Acesta?” şi în mînă îi scăpără moneda fermecată. Dar în următoarea clipă bănuţul zbură peste capetele copiilor şi din zbor îl prinse Roşcovanul, care imediat o zbughi de fugă în mulţimea care se încăierase de-a binelea.

„Vai, ce păcat” rînji batjocoritor Virgil „se pare că mi-a scăpat comoara voastră…”

Bîieţii şi Leana se repeziră furioşi după Roşcovan. Cîţiva militari, observînd namila fugărită de copii se aruncară şi ei în ajutor. Într-un sfîrşit reuşiră să-l încolţească pe Roşcovan.

„Vechiul meu prieten…” scrîşni Nicolae „întoarce-mi moneda!” Cercul în jurul Roşcovanului se strîngea. Faţa acestuia se crispă neştiind ec să facă. Creerul lui minuscul lupta între două hotărîri – de a le da bănuţul copiilor cu riscul de a pierde cu totul încrederea Stăpînului, sau de a se arunca în luptă cu aceşti oameni înarmaţi cu risc de a-şi pierde viaţa.

În sfîrit se pare că găsi o soluţie. Cu o mişcare fulgerătoare scoase bănuţul din buzunar şi…îl înghiţi. Copiii făcură ochii mari de groază şi oroare, iar militarii scoaseră un sunet care ar fi însemnat mirare, înţelegere, şi chiar poate compătimire.

Misiunea Deschidearea robinetului cu gaze se încunună cu succes. Fantomele au fost neutralizate, s-a instalat un post de pază comun moldo-trus al robinetului, iar Roşcovanul a fost luat ostatec, copiii sperau că încă mai pot recupera bănuţul fermecat…