In care Nicolae, Mihai şi Leana îşi dau seama că şi fără magie ei valorează ceva
„Stăpîne, misiunea noastră s-a încheiat cu succes” rosti Virgil făcînd o plecăciune graţioasă în faţa capului palid al Stăpînului.
Roşcovanul care venise să asiste la umilirea acestui blond frumos cu ochi azurii, căscă de mirare: „Ssssuuuuuccces?” şi se scărpină la ceafă gîndindu-se că poatea scăpat el ceva din confruntarea de mai devreme, sau poate fuga lui Virgil i s-a năzărit numai.
„I-aţi prins cumva pe Apărătorii ceia băgăcioşi?” întrebă gentil Stăpînul, zîmbind pînă la urechi.
„Nu, Maiestate” unde făcu Virgil spre marea bucurie a Roşcovanului care îşi frecă mîinile de plăcere.
„I-aţi omorît cumva?” se agită Stăpînul cu bucurie.
„Nu, Maiestate” zîmbi Virgil.
„Dar ce aţi făcut??” se irită Stăpînul.
„Aceasta a fost o misiune de identificare, Maiestate. Teoria strategică numeşte aceasta identificarea inamicului. Am aflat ce puteri au, dar mai cu seamă cine sunt. Cu alte cuvinte, am aflat în ce trupuri s-au încarnat Apărătorii noştri”. Virgil făcu o pauză semnificativă. Roşcovanul îi privea cu nedumerire ba pe unul, ba pe celălalt, jumătate din cuvintele rostite nu le înţelegea şi deodată îl invidie straşnic pe Virgil pentru darul său oratoric.
„Ahaaaa” se linişti Stăpînul, „înţeleg…” (dar Roşcovanul era încrezut că acesta nu înţelesese nimic). „Atunci omorîţi aceste corpuri în care s-au întrupat Apărătorii!!!” şi Stăpînul începu să facă cercuri cercuri prin încăpere semn că era surexcitat.
Virgil se înclină încă odată cu şi mai multă graţie (încît Roşcovanului îi venea să-l pocnească) şi ieşi.
„Detaşamentul meu special să se pregătească de misiune!” strigă Virgil înspre Fantomele Negre care se odihneau în curte. Se gîndi la claia de păr roşcat şi la doi ochi verzi. „Să mă facă de rîs pe mine o fetişcană!” se încruntă Virgil şi alungă rapid vedenia din minte.
***
Era ora mesei şi Leana Nicole şi Mihai hotărîră să facă o întrerupere de la antrenamentele zilnice pentru a îmbuca ceva. Mai ales Nicolae se săturase să mătăhăiască din mîini rostind cuvinte fără noimă. Copiii se aşezară pe iarbă şi deschiseră pachetele cu mîncarea pregătită de acasă. Mai puţin Nicolae, care avea popcorn şi o sticlă de cola.
„Asta e mîncare?” se minună Mihai.
„Păi, scuze, blondinule, mama nu a avut timp să-mi prepare clătite cu ficat de pui” se strîmbă la el Nicolae şi toţi tăcură. Nicolae nu avea părinţi.
Leana i-a dat din salata ei, iar Mihai s-a îmbufnat şi s-a apucat să roadă cu ciudă şi demonstrativ un os.
„Se răceşte repede afară…” încercă cumva să redreseze situaţia Leana.
„Nu e de mirare, doar e început de noiembrie” se irită Nicolae.
„Băieţi, nu vă mai înghimpaţi atîta, doar suntem o echipă!” nu mai rezistă Leana.
„Dapoi dacă îşi plînge de milă în fiecare zi ăsta!” se strîmbă Mihai.
Nicolae sări în picioare gata să-i demonstreze lui Mihai cine îşi plînge de milă în fiecare zi, dar în aceeaşi clipă se pomeni cu braţele încrucişate la spate şi îşi văzu prietenii în aceeaşi situaţie. Erau Fantomele Negre, care-i ţineau strîns de braţe şi Virgil care se hlizea ironic.
„Şi aceştia sunt vestiţii apărători!!! Se ceartă ca nişte copii arţăgoşi cărora li s-a luat bomboana… Şi nici nu bănuisc că bomboana o să li se ia abia acuma… Unde e bănuţul?”
„N-o să-l vezi precum nu-ţi vezi ceafa, slugă nenorocită!” se zbătu cu scrîşnete din dinţi Nicolae.
„Oooo, ăsta tre să fie Apărătorul numărul unu, cel care păstrează bănuţul… Întoarceţii buzunarele pe dos!” Virgil scăpără din ochi spre ceilalţi doi. Mihai se îngălbenise şi stătea nemişcat. Leana însă îl privea cu ură şi se zbătea de abia o puteau ţine cele două Fantome.
Virgil se apropie cu trufie de ea şi cu dulceaţă în voce zise: „Sper că mi-am luat revanşa, fetiţă rea ce eşti…” Leana scuipă în direcţia lui şi mutra lui Virgil se înnăcri, ochii îi scăpărară, părea gata să se arunce cu pumnii asupra fetei.
„Comandante Virgil, l-am găsit, am găsit bănuţul!” se înecau de bucurie Fantomele Negre. Faţa frumoasă a strategului străluci şi un zîmbet trufaş îi descreţi fruntea. Luă bănuţul şi ordonă plecarea.
„Dar… comandante, nu-i omorîm pe aceştia?” se miră unul dintre Fantome.
Virgil îl străpunse cu ochii săi albaştri: „Nu, idiotule, comanda a fost să confiscăm bănuţul fermecat, fără el, aceştia nu sunt decît nişte ţîncani neputincioşi. Imobilizaţi-i!”
Şi pentru copii se făcu noapte.
Se treziră pe întuneric, îngheţaţi şi ameţiţi, şocaţi şi privindu-se cu neîncredere. Atît de aproape încă nu văzuseră Fantomele Negre. Şi nu se aşteptară la asemenea mişcare din partea acestora, de fapt îşi disconsideraseră duşmanul şi primeau acuma răsplata cuvenită. Nicolae îşi reveni primul, se ridică de pe pămîntul rece şi porni.
„Stai, incotro ai luat-o?” se alarmă Leana, „nu discutam un plan de recuperare a bănuţului?”.
„Hm, ce putem noi? Fara magie nu ne punem noi cu astia… Si apoi, mie mi-e indiferent” dădu a lehamite din mîină Nicolae.
Mihai şi Leana rămaseră cu gura căscată, privind spatele lui Nicolae care se îndepărta.
***
Trecură săptămîni de cînd Nicolae nu era de găsit, sau răspundea în doi peri la telefon. Mihai şi Leana, deşi se vedeau erau foarte abătuţi şi nimic care să semene a plan nu le venea în minte. E greu să faci un plan, cînd nu ştii unde poate apărea duşmanul sau care va fi următoarea lui lovitură.
Iarna aceea se dovedi a fi mai geroasă decît de obicei. Leana se trezi într-o dimineaţă şi a realizat că e frig. Ceea ce era straniu, avînd în vedere că purta o pijama groasă şi era acoperită cu o plapumă din lînă de oaie (care, după cum ştie orice moldorian, este foarte călduroasă!). Leana întinse mîna şi pipăi caloriferul. Era….RECE!
Aceasta era o catastrofă.
„Sunt Fantomele Negre!” sări din pat Leana. „Au hotărît să omoare dintr-o lovitură cea mai mare parte din populaţia Moldorei – pe cei care locuiesc în oraşe şi depind de încălzirea centralizată! Interesant, ce au făcut? Au bombardat Căldurăcomul? Mmmm.. cred că era să auzim explozia…”
Alungînd tot felul de gînduri, Leana se duse ţintă să conecteze televizorul. La canalul de ştiri un prezentator vînăt de frig, îşi rupea vocea: „Trusia a închis robinetul cu gaze naturale care duce spre Eurota şi aceasta a afectat puternic republica Moldora, care nu are rezerve de gaze pentru a asigura încălzirea sistemelor centralizate…”
Leana deconectă televizorul: „Trusia… da, desigur… dau capul la bătaie că sunt amestecate Fantomele aici.”
Sună telefonul şi pe ecran apăru numărul lui Mihai.
„Alo, Leana, tu ai apă caldă?” întrebă dîrdîind Mihai.
„Nu şi nici încălzire. Cică Trusia ne-a închis robinetul cu gaze” vocea Leanei nu avea nici pic de emoţie.
„Adică cum?? De ce?? Ce le-am mai făcut?? Vor să ne omoare?” rosti zăpăcit Mihai.
„Vor să ne omoare, dar mă tem că nu Trusia…” articulă Leana.
„Crezi că… Fantomele Negre?” se bîlbîi Mihai.
„Sunt convinsă” Tăie scurt Leana.
„La naiba, ce ne facem?” se enervă Mihai.
„Nu ştiu” strînse din umeri Leana.
„Ăsta nu-i un răspuns, Leana! Noi suntem unicii care ştim ce se întîmplă de fapt. Vrei să lăsăm Guvernul nostru să-l pupe în frunte pe cel al Trusiei, cînd de fapt robinetul este închis de Fantomele Negre?” Mihai spumega.
„Dar ce să facem? Ce putem să facem? Robinetul nu e la noi în ţară! Este vorba de o ţară străină! Îţi dai seama? Cum să redresăm situaţia?” dispera Leana.
„Să începem de la ce putem. Să ne întîlnim şi să vorbim” hotărî Mihai „mergi să-l vizităm pe Nicolae?”
În cocioaba lui Nicolae era cald. Asta pentru că el nu avea încălzire centralizată. Îşi construise un cămin puţin cam strîmb, dar care îi servea de ceva vreme şi era mulţumit.
„De ce vă ţineţi scai de mine? Mie ideea asta cu Apărătorii numi-a plăcut din capul locului. Nu vreau să mor pentru nu ştiu ce ideal. Vreau să trăiesc mult şi bine, bine şi mult, fără bătaie de cap. Aţi înţeles?” se irită Nicolae.
„Dar… ceilalţi oameni, moldorieni ca şi tine, pot muri de frig!!! Sau pot ieşi în stradă să se omoare unii pe alţii, sau şi mai şi pot porni război împotriva Trusiei…” turui Mihai.
„Las-o mai moale, Mihai, război n-o să pornească nimeni” îl opri Leana „dar oamenii se înrăiesc pe zi ce trece. Această problemă pe lîngă altele pe care le-au provocat Fantomele, pot isca confruntări de stradă. Chiar dacă nu îmi place actuala guvernare, asta nu înseamnă că tre să se omoare frate cu frate.”
„De ce nu vreţi să înţelegeţi că oricum nu putem face nimic! Fără bănuţ şi cunoştinţe despre Fantome şi cu robinetul de gaze în altă ţară!!! Ce vreţi să facem? Să suflăm ca să se încălzească afară?” se enervă Nicolae.
„Nu…” spuse îngîndurată Leana „dar putem să mergem la un politician corect şi aproape de popor şi să-l anunţăm despre Fantomele Negre. În fond, informaţia este putere…”
„Da, şi o să te trezeşti cu un şut puternic în fund. Sau şi mai bine: cu un document de la dispensarul din Costiujeni…” se strîmbă Nicolae.
„Ascultaţi băieţi, doar ştim prea bine că Fantomele Negre sunt în cîrdăşie cu unii dintre politicieni, altfel nu ar avea acces la atîtea secrete de stat şi atîta influenţă politică. Deci, sunt politicieni care ştiu de Fantome, care au auzit şi care cred că acestea există…” puterea oratorică a Leanei nu era de ignorat.
„Trebuie numai să găsim un politician corect, care să nu ne rîdă în faţă, şi care să ne primească în audienţă” îngînă neîncrezător Mihai.
„Sunteţi nişte tîmpiţi incorigibili” oftă Nicolae. „Poate mergem la Sorin Chirtoagă?” şopti el.
„De ce nu?” se aprinse Leana „e tînăr, pune mare preţ pe tineri, e deştept şi corect, e primarul capitalei la urma urmei!!! Ar trebui să ne asculte!”
Va urma…
