Episod 02: Complot în CMK

“În care Nicolae, Mihai şi Leana se conving că planurile de acasă nu sunt valabile şi la tîrg”

În sala întunecoasă, într-un petec de lumină, Roşcovanul se simţea de obicei neputincios. Iată şi acum, stînd în mijlocul încăperii rotunde şi fiind unicul corp iluminat din ea se simţea copleşit. Simţea un fel de evlavie pentru stăpînul său, evlavie amestecată cu frică. Dar ce altceva ar trebui să simţi faţă de Dumnezeul tău? Lumina care venea de undeva de sus i se părea unica sursă de viaţă, credea cu adevărat că dacă va ieşi din petecul de lumină, Stăpînul o să-i ia sufletul.

Faţa palidă a Stăpînului apăru ca de obicei pe neaşteptate. Brusc în întuneric a apărut un oval alb cu ochi roşii şi buze vineţii. Faţa incruntată a Stăpînului plutea deasupra sălii şi prevestea furtuna. “Nemernicule!”, a tunat Stăpînul şi Roşcovanul se făcu mic micuţ în unicul petec de lumină care era în încăpere. “Ani de zile am pus la cale operaţiunea Falsificarea voturilor!!!! Şi voi!! Cea mai buna echipă a Fantomelor negre s-a speriat de nişte copii!!!”

“Dar erau Apărătorii, Stăpîne..” bolmoji Roşcovanul, aplecînd şi mai tare capul şi ghemuindu-se mai spre mijlocul petecului de lumină. “Apărătorii!!! Nu a rămas nimic din ei! I-am nimicit sute de ani în urmă! Aceştia sunt nişte falsuri, nişte amatori care se pretind mari patrioţi. Ha ha ha!”

Ciudat radea Stăpînul, fără nici o mimică, numai gura se deschidea ca o gaură neagră. “Nenorociţii!” Stăpînul a mai făcut un cerc deasupra Roşcovanului bolmojind blesteme şi injurături, parcă calmîndu-se pe sine însuşi. Roşcovanul tremura în mijlocul petecului de lumină, aşteptînd o nouă declanşare de furie.

Dar Stăpînul se întoarse şi coborî la nivelul feţei roşcovanului. “Treceţi la planul B!” porunci el solemn şi ameninţător. “Chiar îmi place mai mult planul B”, rîse Stăpînul ironic, şi Roşcovanul se gîndi că dacă ar fi avut mîini, Stăpînul şi le-ar fi frecat în acest moment cu mare plăcere. Dar mîinile stăpînului erau invizibile.

“Planul B?” se scărpină la ceafă Roşcovanul care prinse la curaj. “Planul B, idiotule!”se răsti stăpînul, dar memoria Roşcovanului se împotrivea să scotă careva informaţii referitor la acest plan.

Încordarea de pe faţa lui îl înfurie la culme pe Stăpîn. În asemenea momente Roşcovanul se bucura că Stăpînul nu are mîini, sau că sunt invizibile, sau ce o fi…

“Infiltrarea în Consliul Municipal din Kissingtown, măgarule! Şi vezi să nu se audă de PATRIOTICA, sterge-le memoria celor care i-au văzut pe Apărători. De data asta planul trebuie să funcţioneze!” Petecul de lumina se făcu mic şi întunericul sta gata să-l înghită pe Roşcovan. De frică, memoria acestuia s-a dezlegat şi Roşcovanul se lumină la faţă: “Da, Stăpîne, chiar de mîine începem!”.

***

Bătrînul cu plete albe (copiii, în glumă, îl poreclieseră Gandolf, în cinstea vrăjitorului alb din The lord of the ring) devenise oaspete frecvent în visele lui Nicolae. În una dintre nopţi i-a poruncit să urmăreasacă numai noutăţile politice la televizor, radio sau presă…

“Fiiiiiiii, politică!! Urăsc politica!” se gîndi Nicolae, dar… urmărea seară de seară emisiuni de dezbateri politice, analiză politică şi toate buletinele de ştiri. Bătrînul i-a promis că avea să înţeleagă singur ce caută, dar deocamdată lui Nicolae nu-i prea ieşea ghicitul.

Iată chiar şi în seara aceasta frumoasă de vară, cînd trebuia să iasă la plimbare şi la agăţat fete ca orice alt tînăr NORMAL de vîrsta lui, sau să caute prin torrente versiunea piraterească a filmului Transformers, el privea cum boşorogii din Consiliul Municipal Kissingtown nu pot ajunge la un consens în privinţa alegerii Preşedintelui CMK. Iar alţi boşorogi (culmea!!) îi criticau şi prevesteau aproape că sfîrşitul lumii, dacă la următoarea şedinţă nu se va alege Preşedintele! Nicolae s-a enervat şi a deconectat televizorul.

Şi tocmai în momentul cînd a hotărît sa se întindă cît e de lung, iar după intinsătură să se scufunde în viaţa de noapte a oraşului, a sunat telefonul.

“Alo, Nicolae, Leana sunt. Urmăreşti ştirile?”

“Ooooof, nu, Leana, şi te rog să nu-mi ţii morală. Pur şi simplu nu mă mai pot uita, o sa mor de plictiseală!”

“Nicolae, noi suntem zoon politicon (animale politice), aşa spunea marele Aristotel, iar politica este baza unui stat, este garanţia funcţionării acestuia, este…”

“Blab bla bla, Leana, nu vreau să ascult lecţii de politologie. Vreau să ies în oraş, să agăţ o zoon sexyticon şi să facem o şedinţă de consiliu la o cafea. Şi asta cel puţin!!!”

“Dar, Nicolae, tu nu întelegi, eu am descoperit planul Fantomelor Negre! Muştiuc este…”

“Leana, m-am săturat de jocul acesta dea patrioţii. Mă doare în cot de ce vrea să facă Peduard Muştiuc, eu îmi iau concediu pentru o seară şi mă fac dobă de cafea. Pa!”

Şi Nicolae trînti receptorul.

“Oooof, baiatul acesta arogant, ignorant, libidinos!” strecură printre dinţi Leana culegînd numărul lui Mihai. “Poate măcar fanaticul celălalt o să-şi deschidă magnificele urechi să mă asculte..”

“Majestatea Sa Regele Mihai acultă!” rînji Mihai în receptor.

“Mihai, Mihăiţă, dragule, ascultă! Eu ştiu ce vor să facă Fantomele Negre… Vor să destabilizeze situaţia din Consiliul Municipal, vor să nu fie ales niciodată Preşedintele, ca populaţia să se dezamăgeasacă în putearea democrată. Ei l-au infiltrat în Consiliu pe Peduard Muştiuc, liderul Partidului Stilaţilor Domni (PSD), ca acesta să convertească o parte dintre democraţi şi să creeze o atmosferă de luptă între aceştia, ca oamenii să vadă că democraţii nu pot conlucra şi să nu le acorde acestora voturi la alegerile parlamentare din 3009! Înţelegi?”

“Păi…vezi tu, păpuşică…asta e rău..e foarte rău… la naiba, n-am înţeles nimic…” se scărpină la ceafă Mihai, “dar fac totul pentru tine, iepurică!”

“Oooo, ăsta-i şi mai pervers! Mi-a mers cu partenerii de echipă, ce mai!” strîmbă din nas Leana, dar conveniră să se întîlnească.

În cafeneaua semîntunecată erau destule locuşoare comode pentru şoapte şi planuri revoluţionare. Leana şi Mihai au ales coltişorul cel mai îndepartat şi mai ferit de ochii lumii pentru a cere două sucuri.

“Consideră că aceasta este o întîlnire” îşi ţuguie buzele Mihai.

“Poate în visele tale” i-o tăie cu asprime Leana. “În timp ce capul tău se bălăbaneşte pe gît în zadar, al meu lucrează!” adăugă ea, “am un plan. Pătrundem în clădirea PIS (Poliţia Informaţională Secretă) şi căutăm acolo date compromiţătoare despre democraţii noştri trădători, apoi ne infiltrăm în Poliţia care este prezentă la şedinţele de consiliu şi în îmbulzeala de acolo le strecurăm consilierilor fiţuici cu ameninţări că o să le publicăm dosarele dacă nu votează candidatul Partidului Latinilor (PL)”.

“Ia-o mai încet, puicuţo! De ce să ne infiltrăm dacă am eu în PIS o rudă… căruia putem să-i facem o vizită. Hai, curaj, e tatăl meu, o să faceţi cunoştinţă cu această ocazie, a?” şi Mihai îi făcu cu ochiul.

“Idiotule” scrîşni Leana, dar nu avu încotro, mai ales ca înca nu plănuise cum anume vor pătrunde în clădirea PIS.

“Auzi, Leana, poate ar trebui să-i facem un telefon şi lui Nicolae? Nu de alta, dar mă apasă gîndul că eu muncesc, cînd cineva se tăvăleşte în aşternuturi moi şi calde.”

“O să-l anunţăm imediat ce facem o vizită tatălui tău, nu-ţi fă griji!” spuse Leana, iar în sinea ei se gîndi “Dă-i Cezarului ce-i a Cezarului! Vrei sexyticon, ai sexyticon, iar gloria o să-mi aparţină mie!” Cu fruntea sus, Leana ieşi din cafenea la braţ cu Mihai.

Tatăl lui Mihai se dovedi un om destul de amabil şi bun, în ciuda postului pe care îl ocupa. Bătrînul se bucura nespus să-şi vadă feciorul pămpălău la braţ cu o domniţă atît de elevată. După cîteva vorbe despre una-alta, Mihai o lăsă pe Leana cu tatăl său şi se strecură în arhiva PIS.

Cîteva clipe mai tîrziu ieşiră, fără să aibă parte de vreo surpriză neplăcută. Mihai părea ceva mai plinuţ din cauza dosarelor pe care le pusese la brîu pe sub cămaşă.

“Ne întîlnim mîine în faţa Primăriei, la 10.00, cînd va începe şedinţa consiliului. Vezi să nu întîrzii”, spuse Leana.

“Eu totuşi nu înţeleg un lucru…” se scarpină la ceafă Mihai, „de ce noi susţinem candidatul PL? Ai avut tu vreun vis ceva?“

“Nu, dar mi se pare evident să susţinem candidatul PL, doar PL a cîştigat alegerile locale din Kissingtown. Îţi aminteşti? Alegerile pe care au încercat să le saboteze Fantomele Negre. Şi dacă atunci Fantomele Negre au încercat să împiedice PL-ul să cîştige, înseamnă că noi tre să fim cu PL! Logic?”

“Aaaaa, păi… da…Logic.” Suspină Mihai şi îşi îndreptă bretonul. “Lui Nicolae care parte de dosare i-o dăm?”

“Nici unul!” se inroşi de furie Leana.

“Mergem fără Nicolae şi fără BANUŢ????? Fără superputere???” se sperie Mihai.

“Da, o să ne descurcăm cumva, doar nu vrei să ieşim prea tare în evidenţă, o să fie jurnalişti acolo. Nu cred că trebuie să devenim foarte populari”. Leana se gîndea numai la coafura ei de culoarea focului şi la costumul roşu.

“Da de ce nu… Mie mi-ar place…fani…puicuţe…” rosti visător Mihai şi imediat primi un bobîrnac de la Leana.

A doua zi totul le ieşi de minune. Mihai şi-a luat rolul în serios şi l-a îndeplinit cum scrie cartea. Deghizaţi, baieţii au strecurat dosarele cu cîte o scrisoare ameninţătoare tutror candidaţilor opoziţiei şi au ieşit neobservaţi din Primărie.

În aceeaşi seară Nicolae află cu stupoare că Mihnea Glimpu, candidatul PL, a fost ales în calitate de Preşedinte al CMK.

“Hm, ceva nu-i curat aici. De unde au apărut voturi suplimentare?” îşi încreţi fruntea Nicolae „şi de băieţi nu se mai aude nimic de aproape o săptămînă…”

Şi Nicolae luă telefonul, se gîndi o clipă, după care îl culese pe Mihai.

“Bună, ce mai faci?”

“Păăăi..” se încurcă Mihai „biiine, merci, iată citesc…“

“Tuu? Citeşti? Mi se păru mie că nu-i lucru curat la mijloc, dar chiar în aşa măsură!!” rîse Nicolae.

“Ei bine, din cînd în cînd mă mai iluminez şi eu, nu sunt chiar prost!” se supără Mihai.

“Ok, ok şi ce citeşti mă rog acolo?” rosti împăciuitor Nicolae.

“Păi… ştirile de azi”.

“Ooooo!!” chicoti Nicolae “ştirile!!! Chiar te-ai lovit la cap.. sau poate ai stat prea mult la taclale cu Leana?”

“Da.. adică nu.. numai o dată-de două ori” se bîlbîi Mihai.

“Hai, spune repede ce aţi facut” tonul lui Nicolae se înăspri.

Astfel Nicolae află despre complotul echipei impotriva sa. Află şi se înrăi atît de tare, încît hotărî să nu mai privească ştirile şi scoase aparatul de telefon din priză.

Între timp, în CMK situaţia nu se redresase. PSD în frunte cu Muştiuc boicotau şedinţele consiliului, decizii nu se luau, nimic nu se rezolva, era o totală stagnare. Fantomele Negre duceau o campanie activă de cumpărare a voturilor pentru a-l alege pe Muştiuc în fruntea consiliului municipal. Mai mult, Muştiuc minţi consilierilor că dosarele compromiţătoare despre care era vorba în bileţelele cu ameninţări erau în posesia lui.

Leana privea zi de zi ştirile şi înţeleagea situaţia, dar orice contact cu Nicolae, în afara faptului ca îi repugna, era imposibil. Astfel, Mihnea Glimpu a fost în scurt timp destituit din funcţie, iar Peduard Muştiuc – ales Preşedinte CMK. Fantomele Negre au preluat conducerea asupra Kissingtownului. Iar de la Primăria Capitalei pînă la Guvern nu e o cale aşa lungă…

“Cum vine asta, Mihai, voi sunteţi baieţi, ar trebui să fiţi mai apropiaţi, chiar nu ştii unde locuieşte???” Leana era foarte supărată, aproape disperată. Mergeau pe bulevardul central al capitalei şi se uitau cercetător în mulţime.

“Nu mi-a spus niciodată, doar ştii cît e de vorbareţ” se strîmbă Mihai.

„Şi nici nu ştii pe unde umblă mai des? Poate are vreun hobby?“ nu se lăsa Leana.

“N-are el nici o para chioară la sufletul lui, da tu HOBBY!!”

“Hobby e o ocupaţie, tontule!” se aprinse Leana.

“Uite-l, uite-l, coteşte pe Bodoni la deal!” se agită deodată Mihai.

“Hai după el!”

Şi copiii o luară la goană.

“Aaaa, v-aţi amintit şi de mine!” zambi ironic Nicolae.

Leana încercă să spună fraza ei irezistibilă: “Nicolae, dragule… trebuie să ne ajuţi… trebuie să-ţi ajuţi ţara!”

“De parcă ţara asta mă ajută pe mine!” îi întoarse spatele Nicolae. “Şi, apoi la ce vă trebuiesc eu? Vă descurcaţi minunat şi fără mine.”

“Ok, noi am înţeles. Am greşit că am mers fără tine la PIS şi la şedinţa consiliului, dar şi tu eşti bun! Atît de neserios te atîrni faţă de viitorul nostru!!!”

„Păi, cu sau fără intervenţia voastră, tot aici s-ar fi ajuns. Muştiuc oricum ar fi luat puterea. V-aţi dus cu şantaj împotriva magiei!“ Nicolae zîmbi pe sub mustăţi văzîndu-le mutrele vinovate. “Aşa că ne trebuie un alt plan, unul mai bun!” spuse el cu o faţă de piatră.

„Ihuu!! Aşa baiete!! Ştiam eu că o să-ţi revii!“ Bătu din palme Mihai. „Printre altele eu am avertizat-o pe şerpoaica asta ca nu e bine sa nu te anuntam, dar fetele astea, ştii şi tu, bătrîne…“ şi Mihai îl batu pe umăr pe Nicolae.

Leana îşi strînse pumnii furioasă, dar tăcu.

“Bineee” se scărpină la ceafă Mihai “un alt plan…” şi se scărpină sub barbă.

“Nu vă apropiaţi de Mihai că are rîie” îşi îndreptă ochelarii Leana cu o mutră serioasă.

Si numai cînd Nicolae chicoti, Mihai se prinse că e o glumă.

“Ok, glumeţilor, iată un alt plan” mîna lui Mihai parcurse jumate de distanţă pînă la ceafa şi se opri în aer cînd ochelarii Leanei s-au întors spre el.

“Deci, alt plan” mai începu odată Mihai, “intrăm în Primărie în timpul şedinţei consiliului, eu îl ţintesc din pistol pe Muştiuc şi îl impunem să-şi dea demisia! Ai vazut ce pistol mare am? E atît de infricoşător! Pun pariu că Muştiuc o să facă pipi şi o să renunţe la preşedenţie!” şi Mihai îşi frecă mîinile cu admiraţie de sine.

“Da, şi a doua zi toate televiziunile vor transmite imagini cu un smintit care a intrat cu pistol în sediul Primăriei şi a ameninţat cu moartea Preşedintele consiliului” clătină din cap Leana.

“Păi da, o să fiu celebru, erou… iar unde e celebritate sunt şi puicuţe…” spuse visător Mihai.

“Vrei să faci din Muştiuc un martir?” ridica vocea Leana “să provoci panică în ţară? Să se întoarcă timpurile cînd baieţii cu arme (racket, anii 90) terorizau populaţia?” şi pentru sine “ce idiot!!!”.

“Ok, băieti, gata cu glumele, iată ce propun eu..” şi Leana le şopti planul ei.

În ziua aceea era mare agitaţie în faţa şi chiar nemijlocit în incinta sediului Primăriei. Începu o mişcare de protest a locatarilor pentru obţinera compensaţiilor la achiatarea energiei termice. Poliţişti, cîtă frunză şi iarbă, mişunau afară pentru a apăra sediul Primăriei de protestanţi, iar în sala de şedinţe – poliţiştii apărau consilierii unii de alţii.

Cabinetul lui Muştiuc se afla la etajul doi, şi coridoarele care duceau spre el erau pustii deoarece toţi consilierii se aflau deja în sala de sedinţe, iar Muştiuc ca de obicei întîrzia.

Apărătorii au pătruns în sediul Primăriei pe uşa din spate, care, datorită agitaţiei de la intrarea principală, nu era deloc păzită.

Peduard Muştiuc se pregătea de sedinţa de azi şi îşi privea chipul roz în oglindă. Apărătorii au intrat şi s-au ciocnit de groaza din ochii psd-istului.

„Dle Muştiuc, echipa Patriotica vă cere să renunţaţi la postul de presedinte al CMK pentru binele oraşului şi al întregii ţări!“ rosti solemn Leana.

Dar la jumatate de fraza Muştiuc o luă la sănătoasa printr-o uşă dosită după draperie.

“Ooooh, simţeam eu că n-o să meargă planul acesta…” suspină Nicolae şi porni în goană după Mihai şi Leana, care erau deja în tunelul de după uşă.

“Ia te uită” gîfîia Mihai “da eu mă gîndeam de ce şi-a dorit el tocmai acest cabinet…”

Leana se dovedi cea mai iute de picior şi la o cotitură îl înşfăcă pe fugar de gulerul scrobit. Pe Muştiuc parcă il pironi în loc. Inconştientă de puterea sa, Leana îl strînse cu ambele braţe şi îl imobiliză.

“Dle Muştiuc, vă sugerăm să nu vă puneţi în poară cu noi” Mihai îi băgă preşedintelui CMK pistolul sub nas, “cel mai deştept lucru pe care puteţi să-l faceţi este să vă întoarceţi în sala de şedinţă şi să vă anunţaţi demisia, după care vă puteţi întoarce la treuca Dvs” şi Mihai rîse de propria glumă. “Eeeeh, şi unde-s jurnaliştii în astfel de momente?” oftă Mihai.

Muştiuc tremura şi nu era capabil să scoată un singur cuvînt. Cînd în sfîrşit a reuşit să dea afirmativ din cap, baieţii au răsuflat uşuraţi.

Deodată Leana observă cu groază că un firicel de păr roşu ca pana focului îi cade din coafură şi se aşează lin pe umărul lui Muştiuc. În acelaşi moment, baaaaaah, buuuuuuh, o lumină orbitoare şi fata se pomeni că ţine în braţe un purceluş roz.

“Aaaaaa, ce oribil!!” Leana scoase un ţipăt ascuţit şi scăpă purceluşul, care alergă spre ieşirea din tunel.

Peste 5 minute de stare inertă. Nicolae bîlbîi: „Asta ce dracu a fost?“

“Eu cheleeeesc!” scînci Leana.

“Vrei să spui ca pe el a căzut păr de al tău şi el s-a transformat în….ooooo!” şi Mihai leşină.

“Dar de ce purceluş?” nu se putea dumeri Nicolae?

“Păi, Mihai a zis treucă, şi eu mi-am închipuit pe o clipă şi mi-am zis că întradevăr Muştiuc seamana cu…” sughiţă Leana.

Nicolae se uită cu stupoare cînd la Leana care era ghemuită şi plîngea în pumnişori, cînd la Mihai întins cît era de lung pe podeaua rece a tunelului întunecos..

“Mdaaa, n-a ieşit tocmai cum am planuit…” şi se scărpină la ceafă.

***

În acea zi Peduard Muştiuc nu s-a prezentat la şedinţa CMK. Nimeni nu ştia unde este preşedintele şi ce face. Fracţiunea PSD, rămasă fără cap, a părăsit sala de şedinţă, iar restul consilierilor, sătui de atîta teroare, au votat demisia lui Peduard Mustiuc.

Mai tîrziu s-a zvonit că Peduard Muştiuc a părăsit PSD şi a aderat la PCRM. Iar Nicolae, Mihai şi Leana au aflat că şeful statului Cioronin s-a pricopsit cu un purceluş roz de toata frumuseţea, pe care-l ţine ca animal de casă.